FotO: qbebe.ro
„Iisus era supunându-se lor” (Lc. 2, 51). Deși era învățătorul virtuții,totuși împlinea datoria dragostei de părinți. Ne mai mirăm că se supune Tatălui, cel ce a fost supus și Maicii? Nu slăbiciunii, ci dragostei se datorează această supunere.
Învață poruncile ce-ți sânt de folos și recunoaște pildele iubirii. Învață ce le datorezi părinților tăi: mamei îi ești dator pentru primejdia nașterii, pentru multele osteneli și griji. Nașterea ta, rodul îndelung așteptat, i-a adus sărmanei mai mare chin: a izbăvit-o de durerile nașterii, dar i-a sporit grijile pentru tine.
Ce să mai spun despre tații care poartă de grijă pentru viitorul fiilor lor și, muncind din greu, seamănă semințe a căror roade le vor culege urmașii? Oare nu se cade să fie răsplătiți măcar pentru aceste eforturi?
De ce oare fiului nerecunoscător i se pare prea lungă viața tatălui și prea scurtă vremea ce-i rămâne pentru a se bucura de moștenire, pe când Hristos se bucură să fie împreună-moștenitor cu noi?
Sf. Ambrozie alMilanului, Tâlcuiri la Evanghelia după Sf. Luca, II, 65 (PL 15, 1575) - Traducere de Marius Ivaşcu după:
Et erat subditus illis. Quid enim magister virtutis, nisiofficium pietatis impleret? Et miramur si Patri defert, qui subditur matri? Nonutique infirmitatis, sed pietatis est ista subiectio.
Disce potius tuae utilitatis praecepta, et exempla pietatis agnosce.Disce quid parentibus tuis debeas: partus periculum, matri longa fastidia,matri longa discrimina, cui miserae in ipsis votorum fructibus maius periculumest: et cum ediderit quod optavit, partu absolvitur, non timore.
Quid anxios patres loquar pro filiorum profectu, etmultiplicatos alienis usibus census, iactaque agricolae semina posterorumaetatibus profutura? Nonne pro his obsequia saltem oportet rependi?
Cur impio patris vita prolixior, et communitas patrimonii videtur angustior, cum Christus non refugiat cohaeredes?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu