duminică, 18 ianuarie 2009

Sfîntul Macarie Egipteanul - Apoftegme

Viata sfintului Macarie cel Mare

Acatistul sfintului Macarie Egipteanul

Icoana contemporana pictata de ieromonahul Orest Kozak

APOFTEGME

23) Trecand odata avva Macarie cu fratii prin Egipt, a auzit un copil zicand mamei sale : mama, un bogat ma iubeste si eu il urasc si un sarac ma uraste si eu il iubesc, si auzind avva Macarie, s-a mirat. Si i-au zis lui fratii : ce este vorba aceasta parinte, ca te-ai mirat ? Si le-a zis lor batranul : cu adevarat, Domnul nostru este bogat si ne iubeste pe noi si nu voim sa-L ascultam. Iar vrajmasul nostru, diavolul este sarac si ne uraste si iubim necuratia lui.


30) Se spune despre avva Macarie, ca de venea la el vreun frate ca la un sfant batran si mare cu frica, nimic nu vorbea cu el. Iar de-i zicea vreunul din frati, defaimandu-l : avvo, oare cand erai camilar si furai sapun si-l vindeai, nu te bateau pazitorii ?
De-i zicea acestea cineva, vorbea cu el bucuros orice il intreba.

33) Altadata iarasi un diavol a napadit asupra lui avva Macarie cu cutit, vrand sa-i taie piciorul. Si pentru cugetarea lui cea smerita neputand, i-a zis : cate aveti voi, avem si noi, numai cu cugetarea cea smerita va deosebiti de noi si biruiti.

34) A zis avva Macarie : de ne vom aduce aminte de rautatile ce ne fac oamenii, ridicam puterea aducerii aminte de Dumnezeu. Iar de ne vom aduce aminte de rautatile diavolilor, vom fi neraniti.

36) Povestea avva Macarie : umbland odata prin pustie am gasit o capatana de mort aruncata la pamant. Si clatindu-o cu toiagul cel de finic, mi-a grait capatana. Si am zis ei : tu cine esti ? Si mi-a raspuns capatana : eu am fost slujitor al idolitor si al elinilor celor ce au petrecut prin locul acesta, iar tu esti Macarie, purtatorul de duh si in orice ceas te vei milostivi spre cei ce sunt in chinuri si te vei ruga pentru dansii, se mangaie putin. I-a zis ei batranul : care este mangaierea si care chinul ? I-a raspuns lui : pe cat este de departe cerul de pamant, atata este focul de dedesubtul nostru, fiindca de la picioare pana la cap stam in mijlocul focului si nu este cu putinta sa se vada cineva fata catre fata, ci fata fiecaruia este lipita de spatele celuilalt. Deci cand te rogi pentru noi, din parte vede cineva fata celuilait. Aceasta este mangaierea. Si plangand batranul, a zis : vai zilei aceleia in care s-a nascut omul, daca aceasta este mangaierea muncii ! I-a zis ei batranul : este alta munca mai rea ? I-a raspuns lui capatana : noi, ca cei ce nu am cunoscut pe Dumnezeu, macar putin sunteni miluiti, iar cei ce au cunoscut pe Dumnezeu si S-au lepadat de El si nu au facut voia Lui, dedesubtut nostru sunt. Si luand batranul capatana, a ingropat-o.

38) Se spunea despre avva Macarie, ca lipsind el, a intrat in chilia sa un talhar si intorcandu-se el la chilie, l-a gasit pe talhar incarcandu-si camila cu vasele lui. Iar el intrand in chilie, lua din vase si incarca impreuna cu acela camila. Deci daca au incarcat-o, a inceput talharul sa bata camila, ca sa se scoale dar ea nu se scula. Si vazand avva Macarie ca nu se scoala, intrand in chilie a gasit o dalta mica. Si scotand-o, a pus-o pe camila, zicand : frate, aceasta cauta camila. Si lovind-o batranul cu piciorul, i-a zis : scoala-te ! Si indata s-a sculat si s-a dus putin pentru cuvantul lui si iarasi a sezut si nu s-a sculat pana ce a descarcat toate vasele si asa s-a dus.


40) Au trimis odata la avva Macarie in Schit batranii muntelui, rugandu-l si zicand catre el : ca sa nu se supere tot norodul pe noi, te rugam sa vii la noi sa te vedem mai inainte de a te duce catre Domnul. Deci venind el in munte, s-a adunat tot norodul la dansul. Si il rugau batranii sa zica vreun cuvant fratilor. Iar el auzind, a zis : sa plangem fratilor si sa izvorasca ochii nostri lacrimi, mai inainte de a ne duce unde lacrimile noastre vor arde trupurile noastre. Si au plans toti si au cazut cu fetele lor la pamant si au zis : parinte, roaga-te pentru noi !

Sursa:

http://www.sfaturiortodoxe.ro/pateric/slovam.htm

Un comentariu:

Anonim spunea...

PARACLIS CUV. MACARIE

http://poeziicrestin-ortodoxe.blogspot.com/2012/01/paraclisul-preacuviosului-macarie.html


Cuv. Macarie Egipteanul, cel ce pe muntele smereniei s-a suit cu paşii rugăciunii şi ca un vultur duhovnicesc a stăpânit înălţimile înţelepciunii, auzind în taina inimii glasul Tatălui încuviinţând dorirea Fiului pecetluită de Duhul la râul pocăinţei neîncetate, să binecuvinteze adâncul cel tulburat de patimi al inimii noastre cu liniştea rugăciunilor sale spre a călători pe valurile mântuirii în corabia smeritei cugetări.