duminică, 22 iunie 2008

Duminica tuturor sfinţilor


"Am ales viaţa veşnică. Faceţi ce voiţi cu trupul meu; vă spun odată pentru totdeauna: sunt creştin" (sfîntul Nicandru)
Duminica tuturor sfinţilor este o duminică în care gîndurile mele s-au îndreptat spre toţi sfinţii pe care îi ştiu şi care au un loc aparte în inima mea. Şi o să îi înşirui ca să îi cinstesc şi în acest fel: sfîntul Ioan Gură de Aur, sfîntul Ioan Botezătorul, sfîntul Mina, sfînta mucenică Eufimia, sfînta Olimpiada, sfînta Maria Egipteanca, sfinta Maria cea nouă - care nici nu are dată de prăznuire în calendar, sfîntul Dimitrie, izvorîtorul de mir, sfîntul Ioan Maximovici, sfîntul Nectarie, sfîntul Spiridon, sfîntul Ioan Rusul, sfîntul Varsanufie şi ceilalţi sfinţi de la Optina, sfîntul Siluan atonitul, sfîntul Simeon cel nebun pentru Hristos, sfîntul Simeon stîlpnicul, sfîntul Antonie cel Mare, sfîntul Teodor Stratilat, sfîntul Corneliu sutaşul, sfîntul Ştefan, sfînta Fotini, sfîntul Sava cel Sfinţit, sfinţii Apostoli, sfîntul Gheorghe, sfîntul Haralambie, sfîntul Hristofor, sfinţii Adrian şi Natalia, sfîntul Pahomie, sfîntul Sisoe, sfîntul Macarie, sfîntul Elefterie, sfinţii doctori fărăde arginţi Cosma şi Damian, Chir şi Ioan, Pantelimon şi Ermolae, Samson şi Diomid, sfînta Matrona, sfînta Xenia, sfîntul Serafim de Sarov, sfinţii Marta, Maria şi Lazăr, sfîntul Teodosie, începătorul vieţii de obşte, sfîntul Ioan din Kronstadt, sfîntul Grigorie Teologul, sfîntul Gherman din Alaska, sfîntul David din Tesalonic, sfîntul Fanurie, sfînta Filotea din Atena, sfînta Iuliana din Lazarevo, sfîntul Iacov Persul, sfînta Teofana împărăteasa, sfinţii Nicandru şi Daria, sfînta Marta, mama sfîntului Simeon stîlpnicul, sfînta Glicheria, sfîntul Vasile celMare, sfînta Marina, sfînta Sofia cu cele trei fiice: Agapis, Pistis şi Elpis, sfînta Kiriaki, sfînta Paraschiva, sfînta Irina, sfînta Marcela, sfînta Varvara, sfînta Evdochia, sfîntul Nichita romanul, sfîntul Dionisie de pe Olimp, sfîntul Dionisie din Zachintos, sfîntul Gherasim de la Iordan, sfîntul Luca din Crimeea, sfîntul Chiriac, sfîntul Nicolae, sfîntul Patapie, sfîntul Procopie, sfîntul Nicolae Velimirovici, sfînta Filotea, sfîntul Dimitrie din Basarabi, sfînta Maria Magdalena, sfînta Anastasia, sfînta Melania, sfinţii Brîncoveni, sfinţii arhangheli, sfinţii din închisori şi mulţi alţii.
Pentru rugăciunile tuturor sfinţilor, Doamne Iisuse Hristoase, Dumnezeul nostru miluieşte-ne pe noi!

Ce înseamnă să fii sfînt? Cum se poate defini sfinţenia în zilele noastre? Ne mai dorim să fim sfinţi?
Aceste întrebări s-au ivit în mintea mea şi am încercat să le dau un răspuns.
Să fii sfînt înseamnă să Îl mărturiseşti pe Hristos, înseamnă să te rogi neîncetat, înseamnă să acoperi cu dragoste greşelile oamenilor, înseamnă să ai bunătate şi înţelegere, înseamnă să vrei să trăieşti în veşnicie. Sfinţii pot fi monahi sau monahii, pot fi asceţi şi pustnici, pot fi vieţuitori în păduri sau în crăpăturile stîncilor, pot fi femei cu virtutea răbdării şi cu viaţă de familie, pot fi nebuni pentru Hristos, pot fi desfrînaţi şi desfrînate întorşi către Lumina Cea întru Trei Străluciri.
Sfinţenia este starea de dragoste, de linişte, de rugăciune, de jertfelnicie în care se găseşte un om. Am asistat anii trecuţi la o conferinţă a unui mare teolog grec, părintele Gheorghios Metalinos, care la acea vreme era decanul Facultăţii de Teologie din Atena. Şi el ne-a mărturisit o realitate dureroasă în care se afla ortodoxia greacă şi - extrapolînd - aş spune ortodoxia contemporană în general. Ne-a spus că în Grecia există cîteva seminarii teologice şi două facultăţi de teologie. Şi că, din păcate, aceste instituţii nu au scos de pe băncile lor decît un singur sfînt - pe sfîntul Nectarie din insula Eghina. Oare astăzi îşi mai doreşte cineva să fie sfînt? Toţi vrem să fim doctori, să avem cît mai multe diplome, să fim arhitecţi, notari sau avocaţi, ingineri, afacerişti, politicieni. Niciunul dintre noi nu îşi mai doreşte să fie sfînt. Ba, găsim şi argumente care să ne întărească această percepţie: sfinţii au fost mai demult - şi uităm că sfîntul Ioan Maximovici mergea desculţ pe străzile Parisului prin anii 1950; vremurile de astăzi sînt de vină - şi uităm de exemplul de asceză al cuviosului Serafim de la Platina; de ce să ne mai obosim să fim sfinţi? Adică, de ce să ne mai obosim să iubim, să fim înţelegători, să Îl mărturisim pe Hristos, să ne rugăm, să ne jertfim pentru alţii, să ne dorim veşnicia? Că doar ne e bine în starea în care sîntem - cu serviciile noastre, cu casele şi maşinile, cu supermarketurile şi cu produsele lor artificiale, cu televizoarele şi cu viaţa ireală creată de ele. Că doar ne e bine aşa cum sîntem: căldicei. Să luăm aminte!
Eufemia Toma

Niciun comentariu: