miercuri, 21 mai 2008

Cinstirea Sfinţilor Împăraţi Constantin (+337) şi maica sa Elena(+327)





Marele intre imparati, fericitul si pururea pomenitul Constantin, a fost fiul lui Constantiu Clor si al cinstitei Elena. Si era pe vremea cand crudul imparat Diocletian isi luase insotitori, la carmuirea intinsei imparatii a romanilor, asa incat, partea de rasarit a imparatiei, o carmuia insusi imparatul Diocletian, avand, la randul lui, ca ajutor, pe ginerele sau Galeriu, iar capitala, era poarta Asiei, Nicomidia. Partea de apus avea ca imparat pe Maximian Hercule, insotit de fiul sau, Maxentiu, iar, ca ajutor, pe Constantin Clor, tatal Sfantului Constantin si sotul Sfintei Elena, capitala fiind la Roma. Si avea Constantin, sub stapanirea sa, intinse tinuturi: Galia, Spania si Britania. Dar, pe cand, in toate partile imparatiei, crestinii indurau cele mai crunte prigoniri, in tinuturile sale, Constantin, nu numai ca a oprit orice prigoana impotriva lor, ci, socotindu-i cei mai cinstiti dintre cetateni, ii folosea pe crestini la carmuirea treburilor imparatiei.

Deci, murind bunul Constantin, in locul lui a venit fiul sau, marele Constantin, precum la Roma, in locul lui Hercule, a venit fiul sau, Maxentiu. Si s-a intamplat ca Maxentiu, sa porneasca razboi contra lui Constantin. Si istoriseste episcopul Eusebiu, care a fost duhovnicul lui Constantin, ca, plecand in intampinarea dusmanului sau, imparatul Constantin se ruga, cerand ajutor de la Dumnezeu, inainte de a incepe lupta, stiind ca oastea lui este mai slaba, decat oastea lui Maxentiu. Ca raspuns la rugaciunea lui, Constantin a vazut ziua, in amiaza mare, stralucind pe cer, o cruce luminoasa, pe care scria, cu slove alcatuite din stele: "Prin acest semn vei invinge". Iar, in noaptea ce a urmat, tot el a vazut, in vis, pe Insusi Domnul Iisus Hristos, apropiindu-se de el si indemnandu-l sa-si faca steag ostasesc cu semnul Sfintei Cruci pe el. Deci, chipul cinstitei Cruci, punandu-l pe arme, a mers la Roma si a biruit pe pierzatorul Maxentiu, care, cazand in raul Tibru, s-a inecat, la podul Milvius, in anul 312; si asa, Constantin a eliberat pe cetatenii Romei, de tirania lui Maxentiu.

Incredintat ca, prin biruinta lui a fost ajutat de Dumnezeul crestinilor, fericitul Constantin, a dat in anul 313, ca imparat al Romei, o hotarare, prin care a oprit prigonirea crestinilor si a dat libertate credintei in imparatia romanilor. Actul acesta mare se numeste "Decretul din Milan".

Mai tarziu, fericitul Constantin si-a mutat capitala imparatiei, de la Roma, la Bizant. Deci, a zidit din nou aceasta cetate si, impodobind-o cu tot felul de palate, ca pe o adevarata noua Roma crestina numita, apoi, Constantinopol, dupa numele sau. Aceasta cetate, a fost adusa, de Imparatul Constantin, lui Hristos, ca o roada a credintei sale (330).

Ca imparat al crestinilor, Constantin a aratat multa ravna si pentru unitatea credintei crestine. Si aceasta s-a vazut pe vremea, ereziei lui Arie, cea mai mare ratacire din viata Bisericii lui Hristos. Arie invata ca Hristos n-a fost Dumnezeu adevarat, imbracat in fire de om si coborat in lume, cum socoteste dreapta credinta, Hristos, pentru el, era numai o creatura trimisa sa izbaveasca omenirea. Si era mare tulburare in Biserica. Deci, intelegand ca numai prin unitatea credintei, Biserica era un mare sprijin pentru unitatea imparatiei, marele Constantin a hotarat tinerea Sinodului de la Niceea, la care el insusi a fost de fata. Aici, episcopii din toata lumea crestina au osandit ratacirea lui Arie si au marturisit dreapta credinta, alcatuind cea mai mare parte din Crez, pe care, de atunci, il rostim si noi, la orice Sfanta Liturghie.

Si a fost ajutat Sfantul Constantin si de evlavia si ravna mamei sale, pe care imparatul a trimis-o la Ierusalim, pentru descoperirea locurilor sfinte din Evanghelii. Si, descoperind locul Golgotei, al Sfantului Mormant si lemnul Sfintei Cruci, imparateasa a zidit, cu imparateasca darnicie, biserica Sfantului Mormant (Anastasis), biserica din Betleem, pe cea din Nazaret si alte sfinte locasuri.

Multe alte fapte de folos credintei lui Hristos au savarsit marele Constantin si maica sa Elena, pentru care s-au invrednicit a se numi "Sfintii cei intocmai cu Apostolii, imparati". Si a murit Sfantul Constantin, dupa ce s-a botezat, la anul 337, cu zece ani in urma mortii mamei sale, Sfanta Elena. (Proloagele)

Chipul Crucii Tale pe cer vazandu-l si ca Pavel chemarea nu de la oameni luand, cel intre imparati Apostolul Tau, Doamne, imparateasca cetate in mainile Tale o a pus, pe care pazeste-o totdeauna in pace, pentru rugaciunile Nascatoarei de Dumnezeu, Unule iubitorule de oameni. (Troparul Sfinţilor Împăraţi Constantin şi maica sa Elena)

Constantin astazi, cu maica sa Elena, Crucea au aratat lemnul cel preacinstit, care este rusinea iudeilor si arma credinciosilor asupra celui potrivnic; ca pentru noi s-a aratat semn mare si in razboaie infricosator. (Condacul Sfinţilor Împăraţi Constantin şi maica sa Elena)

Bucurii duhovnicesti tuturor celor care poarta numele Sfintilor Imparati Constantin si maica sa Elena !

Vesnica pomenire tuturor celor care au purtat acest nume si acum sint in Imparatia Cerurilor!

6 comentarii:

Irina spunea...

buna eufemia! imi place mult blogul tau, sper sa nu te deranjeze daca te adaug la favorite.

pup!

matuşka Eufemia spunea...

Multumesc :) Sint abia la inceput, asa ca orice incurajare imi prinde tare biiiine. Si eu te imbratisez "electronic"

AdrianaB spunea...

Buna eufemia, dragut blog ai:)
Spune-mi, esti cumva in New York? Am vazut cateva fotografii.. poate ma insel...

matuşka Eufemia spunea...

Hristos S-a inaltat, Adriana!
Sa ma ierti ca iti raspund atit de tirziu. Nu am avut timp sa verific comentariile de la postarile mai vechi.
Nu sint in New York, ci sint in Romania. Dar am mare evlavie la sfintii ortodocsi americani: cuviosul parinte Serafim de la Platina (California), sfintul Gherman din Alaska, sfintul Ioan Maximovici din San Francisco, sfintul Rafael din Brooklyn. Daca reusesti tu sa ajungi odata la ei te rog sa ma pomenesti si pe mine la rugaciune. Cu dragoste in Hristos Domnul :)

matuşka Eufemia spunea...

Draga Adriana, am incercat sa intru pe blogul tau, ca sa vad cu cine comunic, dar imi trebuie invitatie...

AdrianaB spunea...

Buna Eufimia, blogul meu e la inceput, inca nu m-am lamurit ce si pentru cine scriu, poate o sa-l las asa, inchis, poate nu.. Stiu de Sfintii din America dar mi-e foarte greu sa ajung acolo, distantele sunt imense si cu 3 copii e tare greu de calatorit... Poate se indura "ei" si mijlocesc sa ajung si eu macar la San Francisco...:))
Adevarat S-a inaltat!